“Banii”, cunoscuti si sunt numbele de “cașcaval, verzișori, gologani, mălai, cheși, parai, chișchirei, șfanți”, sunt cea mai importanta unealta inventata de om pana la ora actuala iar transferul de bani a trecut printr-o dezvoltare significativa in ultimii ani, datorita avansului tehnologic. Desi globalizarea si avansul tehnologic au ajutat in facilitarea transferului sumelor mari de bani intr-un timp scurt, au facut mai usuara spalarea de bani la nivel global, aceasta ajungand la 2-5% din PIB. Conform Natiunilor Unite, acest lucru este echivalent cu a 5-a cea mai mare economie a lumii.
Lasata nesupravegheata, spalarea de bani poate eroda economia unei tari, facand rata de schimb si rata dobanzii mai volatile si cauzand inflatii majore in tarile respective. Sustragerea unor cantitati mari de bani din bugetul anual este un pericol real pentru bunastarea unei tari. Cel mai important, spalarea banilor este o dovada incontestabila a activitatilor care au generat-o. Printre efectele negative ale spalarii banilor, enumeram:
-Potentiale daune asupra reputatiei institutiilor financiare
-Destabiliziarea economiei unei tari, cauzand criza financiara
-Descurajarea investitiilor straine
-Instabilitate intre rata dobanzii si rata de schimb
-Facilitarea tranzactilor ilegale si sabotarea procesului de privatizare
Amenintarea pe care o poseda splarea de bani a fost recunoscuta de OECD (Organizatia Pentru Cooperare si Dezvoltare Economica), ceea ce a dus la semnarea a 1300 de acorduri bilaterale intre 34 de tari. Acest lucru a rezultat in returnarea a 1740 de milioane de dolari furate prin spalarea de bani in tarile dezvoltate si inghetarea unor bunuri in valoare de 1.4 miliarde de dolari, obtinute prin splarea de bani, intre anii 2010 si 2012.
Desi s-au facut numeroase eforturi pentru a opri spalarea banilor, multe din ele s-au dovedit a fi zadarnice. Agentiile imobiliare, birourile de avocatura, casele de schimb valutar si companiile din domeniul serviciilor se numara printre modurile preferate de a spala bani si din nefericire nici sectorul privat nici cel public nu reusesc sa opreasca acest fenomen. Pe langa tarile implicate in Organizatia Pentru Cooperare si Dezvoltare Economica, sectorul bancar a inceput si el sa investeasca masiv in lupta impotriva spalarii banilor. Problema este insa ca infractorii schimba tacticile intr-un ritm rapid, folosindu-se de cazinouri, valize diplomatice, frauda si schimburi financiare pentru a incerca sa evite bransele care le-ar pune activitatea in pericol.
Spalarea de bani nu afecteaza doar bancile, ea avand un efect negativ asupra intregii economii si a societatii in general. Am putea spune deci, ca avansul tehnologic in sistemul financiar a fost o sabie cu doua taisuri, marind pe de-o parte puterea cu care se investigheaza si gestioneaza transferul de bani, dar in acelasi timp oferind noi oportuntati pentru cei care se ocupa cu asa ceva. Cu toate acestea, in ultimul timp, doua noi tehnologii care pot face mai efiecienta lupta impotriva spalarii banilor au aparut: criptomonoedele si inteligenta artificiala.
Criptomonedele
Criptomonedele ajuta in crearea unei baze de date a tranzactiilor imposibil de modficat si pot fi o tehnologie utila in lupta impotriva spalarii de bani. Aceasta tehnologie este deja folosita pentru a ajuta investigatorii sa depisteze tranzactii ilegale, fraude si furturi. Pe langa aceasta, bancherii spera ca pot folosi tehnologia pentru a reduce costurile, imbunatatind sau inlocuind uneltele existente pentru a asigura o buna functionare a lucrurilor.
Inteligenta artificiala
In ultimii ani, Big Data a devenit o unealta folosita de majoritatea bancilor, fiind automatizata pentru a oferii o imagine ampla a diferitelor tipare din comert. Multe institutii folosesc unelte software ca Hadoop si tehnici cum ar fi analizele predictive si prescriptive pentru a-si optimiza infrastructura si licenta software. Atat criptomonedele cat si inteligenta artificiala se pot dovedi vitale in diminuarea fenomenului spalarii de bani. Pentru a asigura pastrarea unor standarde regulatorii, guvernul ar trebui sa lucreze in tandem cu tehnologia pentru a crea un sitem financiar cat mai sigur.
Istoria spalarii banilor
Expresia ”spalare de bani” are o origine relativ noua. Aceasta expresie a fost folosita prima data in ziar pentru a raporta scandalul Watergate din SUA, in anul 1973. Se crede ca expresia vine de la spalatoriile detinute de Mafia din America anilor 50, pentru a oferii o sursa legitima a banilor obtinuti. Mafioti ca Al Capone au ales spalatoriile pentru ca erau afaceri unde se platea cu bani cash. Al Capone a fost in cele din urma arestat, desi nu a fost acuzat de spalare de bani, ci de evaziune fiscala. Unii istorici spun ca termenul nu provine de la spalatoriile detinute de mafioti, ci este folosit pentru ca descrie perfect procesul prin care bani murdari sunt pusi intr-un ciclu de tranzactie, iesind legali(sau curati) pe cealalta parte.
In concluzie, spalarea de bani este o problema globala care nu poate fi controlata fara o buna colaborare la nivel international. Practicantii ei au reusit sa pacaleasca institutiile avizate si sa stranga o echipa de experti in contabilitate, justitie si comert pentru a ascunde veniturile ilicite si a le transforma in venituri legale. Este deci important de mentionat ca simpla existenta a legilor anti-spalarii de bani nu sunt suficiente si ca institutiile avizate trebuie sa tina pasul cu metodele inovative folosite de infractori pentru nu fi depsitati.